darul

pe strada ritmurilor sălbatice coboară
incoerenţa coerentă a versurilor
de mine spun 

privesc atent inspir expir
apoi las să se mai spargă o oglindă

oricum era crăpată 
în colţul încrederii al prieteniei
schimbăm unghiul

ciobul înţelegerii rămâne neatins
geometria lui este aproape perfectă

se impune distanţa şi un pas înainte
pentru siguranţa miezului de nucă
numit creier

conul păstrează mişcarea
zvâcneşte intermitent

este posibilă încă o migrenă
plină de metaforele tăcerii

încă un volum
în care versurile şi-au reunit glasurile
în fraze lungi sau scurte
se strecoară timid printre gurile de canal

păşeşte atent ritmat
ca în pasul calului odată sălbatic
se aud blânde foşnete de file pline

dreptul la tăcere este darul fiecărui om
în faţa celor o sută de garduri
pe care le sare vrând nevrând
fără să mai ocolească umbrele

pe strada ritmurilor sălbatice se şi urcă
dar mai ales se coboară

Anne Marie Bejliu, 11 septembrie 2014