într-un picior de barză

între două pietre de cuarţ negru mă aştern
obosind cuvântul pe banca de piatră
treptele aproape nu mai există 
cerul e mai înalt acum eu

rămân punct de inserţie în crucea lumii
alături de tine de voi de mine mereu

nu mă scapă din ochi umbrele. mâine va ploua
vor răsări de niciunde umbrele metaforelor
a fost este şi poate va mai fi
un concurs pe un ram de măslin

glăsuitoarele dintre cer şi pământ aruncă literele
poeţii le prind din aer strâng pumnii obosiţi până acasă
până la răspunsul ultim dintâi
într-o frază aproape de final al tropotului calului

aştern o poezie într-un picior şchiop
călcâiul stâng doare ciocurile cioclilor greşelilor asumate
cântă acolo de zor

pietrele de cuarţ negru atacă fileul se frânge
concursul se termină
cu plaja plină de prelungi drumuri
colorate în baloane de săpun
aproape curcubeu rămâne privirea

o plec într-un fir de nisip nemăsurat
privesc pe linia gândului
scoicile scoica

mirajul umbrelor continuă
într-un picior de barză gânditoare

Anne Marie Bejliu, 22 septembrie 2014