comunicare modernă

nu mai pune întrebări dar întreabă
nu-mi spune că mă iubeşti nu ai cum
eşti femeia rămasă adolescentă 
pentru un pumn de ani rătăciţi în groapa cu ploi

în ea, copacul desenează continuu
apoi pictează frunzele în verde
ramurile lui sunt rădăcini rădăcinile sunt ramuri
le voi rupe pentru un zbor reuşit în sacul cu iluzii

numai eu construiesc perfect iluziile. taci dar cântă-mi şoptit
când mă pierd să fii prezentă la dans
eu sunt omul cu picioare de cal şi coadă de peşte
arunc din mine toate cuvintele verbele le înmulţesc metaforele
le zgândăresc până surâd trecutului. numai trecutului
prezentul este un punct. eu sunt corola lui

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" - spun în sinea mea
eu, femeia rămasă adolescentă pentru un pumn de ani
ridicând crucea în mine mereu cu încă o aşchie de tăcere

tu scrii şi scrii. eu citesc. scriu litere ilizibile. îmi spui:
hai să comunicăm. vor trece luni de zile poate ani
azi mâine ieri îţi voi spune că eu am tăcut. tu nu ştiu ce ai făcut
ceva acolo pentru a-ţi simţi prezenţa
dar să simţi bucuria mereu. să fii fericită
pentru galanta invitaţie de a comunica

da. vom comunica cum vei voi
pe patul de frunze nici o literă. cântecul nu va avea sunete
rămân străina pe care ai invitat-o în sacul comunicării

frumos mai croieşti bucăţile de pânză la fundul sacului

uite o zdreanţă
este o nouă invitaţie în comunicare?

Anne Marie Bejliu, 28 septembrie 2014