vernisaj amânat

o iau înapoi pe drumul parcurs
cu mintea eliberată mult de cârligele legăturilor materiale
ceva în mine cântă după partitura unui concert în care
instrumentele sunt necunoscute. îmi place

dincolo de marginile apei privesc îngrozită
de câte ori inelele toamnelor mi-au anunţat plecarea

acum strig la lună ca un lup singuratic
printre oglinzile apelor
în care unele pietre rămân versuri în poemele demult scrise

celelalte adună crengi
pentru un nou volum de cuvinte nescrise

mă opresc. în carul de fum leii trag alt car. este legea nescrisă
a circumscrierii şi a înscrierii pe traiectoriile alegerilor

pe acela nu-l pot întoarce. în mine timpul sapă galerii

vernisajul drumului parcurs se amână
mâna racului deasupră-mi se întinde
imitând îngerului îmbrăţişarea

Anne Marie Bejliu, 29 septembrie 2014