cuşmă căzândă

azi învăţ şi mă prefac a fi

ce nu sunt acum sunt
ce sunt acum nu sunt

iau o lacrimă
o transform în felii de câmp
şi scriu scriu scriu
până când din mine încolţeşte grâul

încolţeşte el
oricum eu putrezesc în felia de tort

cineva mă deşiră şi-mi lasă aerul plin de noduri

eu mă ridic din pământ cuşmă căzândă

între a fi şi a mă înălţa ce mai există
simt palpez aproape tot timpul
gelatina umbrelor

încearcă tu să fugi eu nu mai pot. rămân

aleea cu tei se umple de lume
cineva a căzut s-a ridicat
după o scurtă piruetă a salutat
a plecat. stop cadru. reluăm

Anne Marie Bejliu, 29 ianuarie 2015