daruri pentru a nu muri

să mă înclin în faţa nenăscutului din mine
sau să-l las să-mi cânte acel ceva doinit
acel ceva în care sămânţa scapără ca o scânteie 
sau fărâmă de granit
la răsăritul ultimei litere din numele meu

e-chilibru e-go entorsă a cuvântului sunt
înainte de rostire

toate fibrele cuvântului se răzvrătesc
îmi declamă libertatea
pe care nu am câştigat-o
născându-mă în ciurul Domnului

odată cu prima granulă potrivită e-liberării
poate am câştigat sămânţa de muştar
din adevărul acela neatins de mintea mea năucă

dar spune-mi, prietene Leandru Andru,
să mă înclin în faţa nenăscutului din mine
sau să strănut zdravăn
când pasul următor îl desenez
pe piatra cubicelor principii umane

râd şi mă încrunt fără să-mi dau seama că de fapt
totul se amestecă într-o lacrimă

unii spun că este rotundă parfumată sărată limpede
eu spun că este ovală ca pământul
ca oul din care toate răbufnesc
în sfera libertăţii neasumate

Leandru Andru,
să mă înclin sau să adorm între un deal şi altul
rostind tăcerea cu glas neutru

un el şi o ea armonizaţi în spaţiul îngust
dintre o linie orizontală şi alta curbă
umplându-l cu visele
pe care nici Domnul nu le împlineşte niciodată
le dăruie-n forme de gând sau ni le dăruim de sărbători
în fond daruri oferite speranţei pentru a nu muri

Anne Marie Bejliu, 8 decembrie 2014