între adaosuri şi absenţe

te privesc. stai liniştit
pe crenelul turnului tău de gânduri
respiri când şi când 
răsuflarea dragonului alb

prin tine rostogoleşti metaforele
mai seci acum
mai pline de gust în rezistenţa lor
pe meterezele poeziei

da. nu faci excese în scrierile tale
recunosc

laşi gravurilor inserţiile decorative
sau poate simplitatea
o păstrezi pentru tine ca un dar

e ca o naştere-renaştere
mereu într-un punct anume
al răscrucilor în care ajungi

ştiu. nu vei fi acuzat de oameni
pentru diabetul pe fond de stres
generat în fond
de propriile renunţări la alb-negru

mult gri îndulcit cu iluzii
şi optica orbului uitat în parc fără baston

scrie liniştit. mă ascund în alt punct
învăţ gravura fără inserţii
ascult ecoul acuzaţiilor
într-un proces al propriei creşteri
sau căderi între adaosuri şi absenţe

Anne Marie Bejliu, 18 decembrie 2014