oarbă

ca un copil de piatră
se ridică visul

îl ating tace. nu-l ating. tace

de câte ori se zbate conul
prin umbrele prezentului
îl aud

în faţă zid în spate zid

singura cale liberă pare a fi răsăritul
sau chiar este

încă sunt oarbă, Doamne, încă sunt

Anne Marie Bejliu, 18 decembrie 2014