trei paşi în plus parcurşi

câte trepte mai sapă viaţa asta
în femurul piciorului drept

dureros acut totul se întâmplă
fără oră fără minut fără secundele buimace
de atâtea derulări de scenarii

nu mă mai ascund
sora mea cu trei ani în plus parcurşi

util sau inutil

ai uitat să mă priveşti când vorbeşti
ai uitat să-mi asculţi durerile
te-ai transformat într-un robot

repeţi întruna sau în mai multe
acelaşi lucru
ai uitat sora mea că trăiesc

trăiesc poate altfel acum

lucrurile nu vorbesc
decât despre un gest de întindere
a muşchilor braţului
cu un obiect atârnând de el

nu spun nimic absolut nimic despre tine

las totul să-mi frângă visele
şi poate odată şi-odată
voi fi liberă să strig să calc fiecare fisură
a femurului piciorului drept
fără să doară

tu...ce mai faci...

eu tac
sora mea cu trei paşi în plus parcurşi
şi trei vorbe absorbite într-un gest

ce braţe lungi ai

şi câte vorbe prelungesc braţele...

tu... ce mai faci, trăieşti?

Anne Marie Bejliu, 19 decembrie 2014