parte din lira unui copac

fiecare din rădăcinile copacului
încântă pământul cu lira sa invizibilă
într-un labirint

acolo
umbrele nu încap
acolo
numai inelele vibrează

păstrează mişcarea
răsucirea
răscolirea rotundă a gândului

până când cuvântul cuvintele
se nasc ţâşnesc sevă
ca un liman al aşteptărilor omului

se întâmplă adesea
să-mi lase urma lor
în adâncul palmei sau al braţelor
când îl îmbrăţişez

mi-am dorit şi-mi doresc să fiu
parte din lira unui copac
primăvara

când voi fi
îi voi urma acordurile
prinsă fiind
în alchimia propriei fiinţe

chiar de nu voi mai fi
pământ sau lemn
sau foc sau apă sau aer
poate simplă picătură de metal
(de va fi aceasta Voia Lui)
în vârtejul timpului
despre care se şopteşte
că nu există

Anne Marie Bejliu, 17 decembrie 2014