nu te las de izbelişte -
îmi spui mereu Andru Leandru
îmi spui mereu Andru Leandru
filele cresc se aranjează aproape singure
pe raftul încercărilor
pe raftul încercărilor
tu zâmbeşti
undeva în spatele lor
poveştile cresc
undeva în spatele lor
poveştile cresc
şi unde să mai încapă renunţarea
când în iarnă ridic greutăţi neştiute până acum
cunoscute numai Lui
când în iarnă ridic greutăţi neştiute până acum
cunoscute numai Lui
pasul meu este viu mereu mai viu
scapătă un călcâi
altul o ia la vale. caută lăcaşul fragil
în care piatra de lună tace
altul o ia la vale. caută lăcaşul fragil
în care piatra de lună tace
aştept un nou răsărit de lună plină
să-mi urlu amarul şi cântecul
să-mi urlu amarul şi cântecul
lupii şi ei aşteaptă
totul se umple cu zăpezile gândului răsucit
pe altarele ridicate simplu de viaţă
totul se umple cu zăpezile gândului răsucit
pe altarele ridicate simplu de viaţă
nici nu le văd prăbuşirea
nu mă lasă visătoarea din mine să cad
sau optimista
are destule cărămizi să aştearnă în urmă
nu mă lasă visătoarea din mine să cad
sau optimista
are destule cărămizi să aştearnă în urmă
şi totuşi
nu întorc nici capul nici trunchiul
umărul stâng o clipă tremură
şi aşteaptă...
nu întorc nici capul nici trunchiul
umărul stâng o clipă tremură
şi aşteaptă...
Anne Marie Bejliu, 18 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu