pereche de poveri

mă ridic pe două poveri
una-mi sunt eu
cealaltă tot eu

pe prima o las în urmă
ca pe o ofrandă plictiselii Lui
de a-mi păstra
harta paşilor greşiţi

curând mă voi lăsa
cu totul în urmă

poverile se vor contopi
sau vor refuza
pentru a desăvârşi tabloul
iertărilor suprapuse
în paturile procustiene

călcâi pe călcâi
se va ridica alt drum

răspunderea rezistenţei structurii
nu mai ştiu
dacă îmi aparţine sau nu

nu mai întreb

în faţa mea să se deschidă
apoi pornesc pe el
ca o lăcustă frântă
între a mă bucura
şi a-mi ridica la rang de eşec
reuşita de a nu fi ceea ce sunt

Anne Marie Bejliu, 17 decembrie 2014