salt

salt la trapez și o iubire cu
marginile zdrențuite
numără gesturile freamătă frunzele foșnesc 
timpi în care bătăile inimilor se opresc
pe fiecare zdreanță
culorile se aprind lasă la macerat viul
ucid pruncii cuvintelor versurlor
cresc clovnii pământului
scenografie din mătasea broaștei regizorul
lasă buza inferioară să acopere rostirile
actorii răspund răspunsurilor în care
găsesc mereu câte un gât sau două gâturi
de lebădă răsucite
din dragoste lebedele s-au încâlcit
au cerut ajutorul omului
el le-a scos puțin din apa tulbure le-a
dezlegat misterul ființei pe urmă s-au întors
povestea s-a terminat frumos
acum plutesc pe lac

nu știu dacă sunt albe sau negre cândva
le voi auzi cântecul

în pumni prind ultimul sunet
el zboară ca un fluture alb-negru ca o
scenografie a aerului regizor plin între
a fi și a cânta pentru o ultimă oară
la concertul lirelor, clapelor, corzilor neacordate

Anne Marie Bejliu,18 februarie 2016