cu gândul la rana unui cais

rana unui cuvânt scris dezleagă inimi
legătura vraciului cântă anume
în punctul în care dansul începe
să-și adune în pumni ritmul

dansatorii leagă dezleagă sărutul poveștilor
între singurătăți și ecoul amintirilor

toc pe toc ridică din colb uitarea pentru că
între fericiri și tristeți stă pavăză poezia
pentru ca viața să lase închisă cutia Pandorei
atunci când iubirile se nasc
femei și bărbați deopotrivă

într-o clapă de pian o coardă de vioară
prea vie și un flaut
pădurea împarte frunze spectatorilor
însetați de frumos

prin orgă prezentul reînvie
umplându-și buzunarele cu iarba abia păscută
de umbrele mieilor cuvântului

cioban fără bardă cuvântul
prinde între sensuri esențele anotimpurilor

tăcerile aleargă libere
între capete de bucurii negândite
trăite până la dezlegarea tuturor
blestemelor din cărțile
alb negrelor prevestiri ale ielelor
de la căpătâiul nenăscutului domn
al inimilor neprihănite

Anne Marie Bejliu, 16 mai 2016