prin gândurile poetului

boncăluiesc cerbii
prin gândurile poetului
el lasă arma albă jos
ridică tâmpla în pumnul obosit
priveşte soarele
salutându-i viaţa şi moartea
deopotrivă
sămânţa creşte neîngrădită
sub căciula de pământ
până când timidă
nou născuta
rosteşte prima culoare cerului
soarele îi sărută fruntea crudă
cu încă un răsărit
în amurg
toate aşteaptă luna
să crească

Anne Marie Bejliu, 28 mai 2016