metaforă a îmbrățișării iluzorii

am ajuns să apreciez omul
pentru că știe să viseze frumos

mai știe să ajungă în locuri
aproape interzise momentului
cu acel ceva care îl poartă
dincolo de hotarele strânse ale
pământului în care uneori
devine metaforă a staticului

zboară cu gândul când este treaz
și îi mai zboară sufletul în vis
când nu este prea obosit

de exemplu azi noapte am fost
aproape de o soră primită în dar
acum patru ani

atât de mult m-am bucurat încât
nu m-am oprit deloc din mișcarea de
îmbrățișare a tot ceea ce o definește
pot spune că am devenit
metaforă a îmbrățișării iluzorii

râd. râd pentru că atât demult vroiam
să fiu acolo lângă ea încât
sufletul meu a muncit o noapte întreagă
să-mi împlinească voia

bietul de el știe că trupul este
atât de năuc încât numai dacă
tălpile aleargă sau merg în același ritm
pot ajunge pe fila dorită a vieții
dintr-un prezent/absent în care
aproape departe îmi sunt ființele frumoase

apreciez omul când știe să viseze frumos. da

Anne Marie Bejliu, 12 mai 2016

Carmen Popescu , ție.