preludiul unei încercări

preludiul unei încercări
surâde timpului

abrupt se-ndreaptă
pasul cuvântului de început
pe margini fumegă tămâia
presărată pe cărbune

parfum esențe ruga începută
linia de final și scurte
aplecări genunchii
înroșiți în așteptări mărunte

în icoane cad cuvinte rostite
nerostite-nghesuite

și tu peniță tastă ce mai faci pe unde
alergi surprinzi un geamăt
un surâs un cântec?

se-ncalță tălpi de iarbă arse
cu mușchiul fin al verbelor din gând
mișcarea-și lasă-n praguri foamea
tabloul cântă staticii romanțe

pe farfurii din pensule paiața
așterne hrana de culori
pastel pasteluri sau în furtuni senin
lăsat să umple goluri...

prin întrebări prind viața din secure

se rade clovnul zâmbind deșertăciune
orbul penița o înmoaie-n vise
șterge sămânța la final cu umbre

pendulul unei încercări absurde
dansează stânga dreapta prin secunde

și tu peniță tastă ce mai faci de unde
mai scoți încă un buzunar mărunt prea plinul
adeseori uitat în unghiul imposibil

trăiri răzlețe adunate-n pumnii
de răsărit apus amurguri triste
sau vesele imaginate prin otrăvuri

Anne Marie Bejliu, 16 mai 2016