pe tasta puterii, praful

pe tasta puterii
stă praful și un singur cuvânt
așteaptă amorțirea în filă
pe tine te gândesc mereu oricât de lung
este drumul frazei 
oricât de fragmentată îmi este trăirea acum

între două acolade te închid aștepți să-ți las
în colțul de pâine propria-mi foame
de tine rămâne aninată și setea mă doboară
atunci tac și aștern în privire punctul

lasă între noi spațiul legal apoi
apropie-ți tâmpla de vers

nu-i așa că totul devine proză
în tăcerea în care ne închidem

joacă o piesă poate o turlă
eu te privesc și culc un cal peste regină

poezia se naște râzând de noi oricând
oricum oriunde

caută în buzunar atent și spune-mi
câte zdrențe ai găsit din ceea ce visam
că suntem doi

peste tasta puterii, praful

Anne Marie Bejliu, 16 mai 2016