cel mai puternic dop de plută

privesc urmele numelui tău
după o ardere şi minciuna zilnică
primită în polonicul nerăbdării iresponsabilului

vorbim
îmi promiţi că dialogul există sau va exista

calc pe urmele numelui tău
caut istoria lui în fiecare literă

cineva spunea ieri spune şi azi că
dintre două dopuri de plută cel mai puternic sare
cel ros de şoareci până la saturaţia sticlei
de vin în care fiecare îşi scufundă amarul
rânjind zilei sau nopţilor de taină sforăitoare

pe unde şi încotro calcă iarba prostia
nu mai contează

tu îmi tot promiţi că ceea ce facem
între două circumferinţe de cercuri aflate
în planuri paralele, se numeşte dialog

primesc numele tău prietene pe tava unui alt fel
de botez în a cărui desfăşurare intră
prinderea mâinilor

cum necum ne prindem mâinile
şi dansăm tăcerii ritmul
adevărul
buimac se trezeşte apoi adoarme pe
filele dialogului nostru reinventat

Anne Marie Bejliu, 6 noiembrie 2015