acceptare

te accept umbră
cu toate cele voite şi nevoite
de cercul interior-exterior

în patru umbre
te voi dezmembra
pentru a-mi cunoaşte
drumul real

după ce-mi voi lăsa celălalt
obraz lovit de răul interior
cândva mă voi rostogoli iar
printre sferele de lumină
rupte din soare

tăcându-mi moartea
rostindu-mi viaţa

odată cu îngerii
care-şi cântă rugile
deasupra umbrelor
pătimirilor noastre

fiinţe vii
copii ai Domnului
prindem în noi literele
tăcerii Lui

pentru a le putea rosti
cândva
după ce trupul
ne va fi fost lăsat liber

să uite mişcarea materiei
în piatra unghiulară a
temeliei vieţii şi morţii
deopotrivă

simplu gând
gândul purificat de tine
umbră

îmi este geamăn
bătăilor inimii

totuşi
te voi prinde într-o zi
de călcâie
pentru a te trăi

până la arderea lesturilor
în care acum
mă scald neştiutoare
de verbul "a fi lumină"

lumină deplină
în pântecul infinit
al Iubirii Lui

Anne Marie Bejliu, 30 noiembrie 2015