lacrima anima

lacrima pură a copilului când râde
lacrima anima a visului
rostogolit pe obrazul părintelui

ploile cu faţadele clădirilor golite de soare
conturează sau au conturate demult
lacrima anima lacrima inocentia
şi lacrima cuvântului
de câte ori încerc să descriu fără patimă
ceea ce simt acum mereu acum
să râd să plâng să împletesc sinele
cu toate aceste trăiri

nu. nu-l îmbin cu nimic. îl las să respire
până la schimbarea de semafor
când apuc zdravăn sacoşile pline
de pomana care ar fi putut fi hrană
pe masa sărbătoritului

lacrima anima dansează în toate tălpile
prin care desenez sau conturez mişcarea
ca într-un dans al nebuniei sau simplu
al dorului de braţe pline de copii

Anne Marie Bejliu, 26 noiembrie 2015