scamator ieftin

râd şi râd şi plâng şi plâng
apoi iau de la capăt un ciclu ciudat în care
umbrele şi umbrelele imită ploile

râd şi râd plâng şi plâng
cu demenţa nedeclarată a omului sătul
să mai aştepte materia să-i împlinească visele
înşirate deşirate în ani pe file închipuite

mimez împlinirea şi mă gândesc la dualitate

cum poate fi un om împlinit
dacă în el dualitatea pictează compune muzică
iubeşte şi urăşte în acelaşi timp
tace şi urlă de durere

lacrimile lui sunt şi de bucurie şi de tristeţe
şi peste toate
credinţa uneşte toate capetele
pentru ca mai târziu oglinzile să se spargă
el să privească prin cioburi viaţa
să o ia de la început tot frânt zâmbind demonului

dacă viaţa urmează dansul spiralei cum

omule cât de mult semănăm cu toţi ceilalţi

când nevăzutul devine văzut
când prin mine tine toţi
totul devine aproape limpede
când peste toate şi tot soarele
arde mângâie luminează lasă să crească
sămânţa pasului dintâi mereu cel dintâi

cum

Anne Marie Bejliu, 13 noiembrie 2015