aproape poveste - când scaieţii se urcă pe garduri cu umbrele -

scrisul rotund literele subţiri
bolduire a trăirilor sau adevărata îndreptare a cuvintelor 
emoţii şi primăvara asta vine acum când

de ce acum de ce mereu în inima unui vultur

numai zborul se întâmplă să fie ardere sau punctul din care
de ce cum şi când se taie statica geometrie a faptelor

totul chiar totul să fie absurd. sunt oarbă surdă mută

şi atunci de ce văzul îmi este ascuţit
de ce auzul se rotunjeşte apoi se prelungeşte
ca o pânză fără aripi până la ecou
îi zgurmă nisipul îi sapă tranşee de metafore absurde

scapă cine poate iese cine mai face un pas şi încă unul
până la marea eliberare

emoţii de primăvară şi tălpile tale niciodată goale

tu minţi vorbeşti despre rouă adevărata lecţie a răului
uiţi să o spui

eşti tiparul celui care celui când celui cum
mereu uită să se înveţe pe sine

declaraţii pe cer în pământ sub pământ
tuneluri ale groazei tuneluri ale vârstelor
şi un doi lângă alt doi tropotind pe glezna iubirii

asta este povestea

banal. frontieră de vârste de copaci de plante
scaieţi în special în care toate cuvintele rămân înfipte
ca nişte capete de umbre neajunse la maturitate

şi tu chiar vrei să mai spun ceva cândva cumva. nu. tac
tocmai acum când scaieţii se urcă pe garduri cu umbrele
le decapitează apoi lacrimile lor de râs
reinventează aceeaşi poveste în care eu greşesc continuând

tu nu greşeşti decât cu încă un salt de sunet
prin trompeta neacordată
aproape poveste. aproape

Anne Marie Bejliu, 21 martie 2015

Harlequin leaning - Pablo Picasso