prin glasul meu glasul tău

iartă-mă - îmi spui zilnic fără cuvinte fără sunete
aşteptări peste aşteptări topite într-o candelă

strigi cerului mamă...

"iubitul meu unde ai plecat
şi unde timpul ne va încrucişa săbiile iar
cu o încercare anume lăsată pe fila albă

unde te-ai dus
când aşteptarea copiilor era încă fierbinte
ai încetat să respiri ai încetat să cânţi

53 de ani am curmat durerile împreună
am mângâiat silabele
înainte de cuvinte

acum ce mai rosteşti ce mai taci
ce mai plângi iubirea mea de taină
în limanul vieţii şi morţii deopotrivă?

eu golul şi sticla rece a fotografiilor
le sărut prin
umbrele luminile revărsate pe chipul tău..."

dor necuprins mamă
necuprins prinde în chingi inima ta blândă

eu copilul nedorit atinge lacrimile obrazul tău
ochii durerii îl prind în plasele
păianjenilor singurătăţii

uite ciobul de gând în care strig prin glasul meu
cu glasul tău

oarbă sunt chinui filele tastele totul poate poate
te regăsesc îl regăsesc pe tata
prins în pumnul tău de iubire mereu clară
larg deschisă oceanului Lui