revărsată
- într-o pictură cubistă -

treci
petreci cu timpul care te locuieşte
fără hotare

totul se deschide
ca o libertate în cioburi revărsată
într-o pictură cubistă

te prelingi pe zidurile propriei sarcini
de a te proteja
de a proteja pasărea care acum
nu mai cântă

ea piuie întruna printre versuri
prelung aşternute pe iarbă

tălpile tale calcă în gol cuvintele
tu calci tâmplele ei
şi oriunde priveşti
în tonuri de gri sculptezi natura

lemnul bate ritmul norocului
amânat în sine

printre inele regăseşti
timpanul pământului

cuib de vulturi încropeşti
alergi către marginea unei stânci
închipuite

cu aripi de ceară înfrunţi răsăritul
uiţi restul zilei în care primăvara
a uitat să mai vină

e din plin vară

nu cazi. pluteşti deasupra ta
privindu-ţi moartea
prin viaţă trecând inocent

ca o secure a metaforei
printre necunoscuţii din oglinzile
ochiurilor de apă virgină

Anne Marie Bejliu, 23 martie 2015

sursa: 

himera