trei puncte şi o semnătură

îmi omor timpul să nu-i mai simt aroma mult trecătoare
peste aripi lasă cenuşă şi cruci de aer
multe cruci calcă în aer timpanele din pământ ies 
rădăcini iar tălpile cândva le calcă la fel cum dalta
scuteşte piatra de a mai fi statuie sau fărâme din ea învaţă
să zboare pentru scurtă vreme printre privirile mate ale
oamenilor vii ale naturii mereu treze ale Lui cred că
omor timpul din plictiseala de a-i mai privi rănile ca nişte
versuri mereu urmate de trei puncte şi o semnătură
abstractă pe fila unei vieţi fără căpătâi

Anne Marie Bejliu, 31 martie 2015