câteva pietre o tavă de cuvinte nerostite
şi lampa gândului mereu aprinsă
este arta din cenuşa imperiului intuiţiei
mai rămâne între aer şi inimă
virgula cerută imperativ
pentru o răsuflare prelungă a umanului
asta rămâne în pumnul creaţiei
într-un punct incandescent în care
metaforele umblă bezmetice să lege
armăsarii sensurilor într-un poem
Anne Marie Bejliu, 25 martie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu