puţină gramatică a firii

podeaua cântă dragoste ură dragoste durere
saltă bucăţile de hârtie aruncate de tine
când poemul se năştea

ai privit altă palmă
pentru a ta ai rămas orb sculptorule
în cuvinte stai tu şi o fărâmă de univers neatins

nu nu înţelegi. ciopleşti mai departe aerul
cu stângăciile tale
pictorul din tine vine şi aşterne pete de culori
în căutare de arce din curcubeu

e absurdă rotirea asta într-o horă
a unei creaţii necunoscute

şi totuşi este a ta. a ta este bărbat cu ochii
din scoarţa copacilor înrouraţi

acele ceasornicului taie prin tine cale iubirii
şi chiar simt uneori iubire. o iubire de scoarţă
din mesteacănul unui timp
care nu este al meu nici al tău
nici trecut nici prezent

viitor? mă întrebi şi sculptezi mai departe

nu. nici viitor. nu-i văd ţărmul şi culmea este că
nu îmi mai este frică de el

încalecă tu petele acelea şi conturează-ţi ţărmul te rog
am nevoie de certitudini. mă distrează păcălelile
pe care mi le ofer mi le oferi ni le oferim

un pic de gramatică a firii nu strică
din când în când

Anne Marie Bejliu, 24 martie 2015

Albert Gleizes, 1910, La Femme aux Phlox (Woman with Phlox), oil on canvas, 81 x 100 cm, exhibited Armory Show, New York, 1913, The Museum of Fine Arts, Houston 

http://armory.nyhistory.org/woman-with-phlox/