râde demonul îngerul tace - îmbătrânesc visele -

am visat. încă visez
chiar dacă trupul e treaz 
iar mintea saltă de nerăbdare
se aruncă în gesturi fragmentate

caut caut caut. ceva sare la mine
ceva răsună în lemnul care trosneşte

îngerul să fie
sau demonul învelit într-un punct fără acoperire
sau nu

el se acoperă mereu în falduri mătăsoase
în poleiala cuvintelor pline de lumina neoanelor
sau a becurilor cu filament fragil

râde demonul. îngerul tace

l-am visat
mă împingea cu vârful aripii şi vorbea sau cânta
sau şoptea. habar nu am

m-a trezit telefonul şi am uitat

n-am uitat un cuvânt: colţul

acum stau şi sap printre iluzii acel colţ
de umbră de taină de odaie
în care aerul străzii intră zilnic
sufocă visele

colţ colţ colţ
ştiam că într-un colţ al oricărei construcţii
piatra unghiulară tace cântând sau numai tace
cuminte alcătuire peste care
valuri de praf de timp de nerăbdare trec
acoperind dezvăluind îmbătrânind
visele...

Anne Marie Bejliu, 23 martie 2015