duminică, 14 iunie 2015

Domnul m-a creat Domnul mă va stinge



vreau să uit 
să mă întorc spre 
carul greşelilor 

sfătuitor fidel luminii 
gândul curat mă îmbie
 să aştern pe tava uimirii 

toate câte sunt pornite 
din irisul infinit al Domnului 

 numai al Lui îmi poate fi far 
întru cunoaştere deplină

şi atunci 

mă despart de leii nărăvaşi 
ai răului 
chiar şi cel venit 
cu cele mai bune intenţii
ale fiinţelor în care umbrele
 nu-mi sunt încecări

şi cum pot eu oare să cunosc
 acel adevăr îmbibat cu aroma
 paielor din ieslea 
naşterii Lui 

dacă prin mine umanul 
repetă la nesfârşit poveşti
despre falsa unicitate 
în fapt
construcţie a neghiobiei sale 
desăvârşite

orice măruntaie ale pământului 
vii sau nevii 
prind în mişcarea şi în statica lor 
curgerea spre doi 
mereu doi

şi atunci 
de unde acea unicitate 
acea necondiţionare a gesturilor 
a faptelor a trăirilor

condiţionată fiind de 
punctele crucii pe care 
umblu mereu în căutarea porţii 
înspre centru 
apoi înspre sus
dorm orizontalei trezirea 

până când

ajung să învăţ a vedea 
unicul punct de forţă 
al propriei manifestări

văd tac privesc atent orizontala
 pentru a-i putea traversa 
fiecare fisură 
umplând-o cu bucuria visului
 propriei verticale de a fi

sărut verbul
 îi aspir perfecţiunea
apoi continui să mor lent 
pe orizontala 
speranţelor deşarte

Domnul m-a creat
Domnul mă va stinge 
încet sau rapid
cu pala de gând a Sa 

Anne Marie Bejliu, 14 iunie 2015

2 comentarii: