tu mai auzi povara
cum răsună
în inima de tei când
primăvara
aşterne pacea într-un cufăr
cu lumina
cum răsună
în inima de tei când
primăvara
aşterne pacea într-un cufăr
cu lumina
şi-atunci tu vrei
să cauţi rostul costul
a toate câte sunt şi al cui eşti
să cauţi rostul costul
a toate câte sunt şi al cui eşti
trăieşti încet
dinspre exterior spre tine
în sine crezi acum că iar
stagnezi
dinspre exterior spre tine
în sine crezi acum că iar
stagnezi
te doare-un colţ de iarbă
care-ţi fură
privirea
care- n tine seamănă
prinos
care-ţi fură
privirea
care- n tine seamănă
prinos
credinţa demult
este- o visare
pentru aceia care
L-au uitat
este- o visare
pentru aceia care
L-au uitat
şi-atunci
şi-acum
şi-acum
în ghearele iubirii Sale
prea curate
de om de mic livresc
întregul abandon
prea curate
de om de mic livresc
întregul abandon
ei L-au uitat în spinii
neştiinţei
din inima în care
cresc şi scad neîncetat
neştiinţei
din inima în care
cresc şi scad neîncetat
floarea de crin
pământ şi sânge-aspiră
până când
un clopot viu se- aude
iar şi iar
chemând
pământ şi sânge-aspiră
până când
un clopot viu se- aude
iar şi iar
chemând
şi-atunci cu toţi
se-adună-n umbre
dăruind
cu inima în neguri
vag plutind
se-adună-n umbre
dăruind
cu inima în neguri
vag plutind
durerea bucuria Lui
răscruci aduc în cale
răscruci aduc în cale
tu mai auzi povara
cum răsună
în clopot crinul cântă-n şoaptă
prin trup de litere
iar naşte libertate
cum răsună
în clopot crinul cântă-n şoaptă
prin trup de litere
iar naşte libertate
Anne Marie Bejliu, 11 iunie 2015
"Să nu laşi crinul alb fără roua din zori
ori apusul tihnit."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu