piatra cu păsări

împingi ca un sisif pitic piatra cu păsări
în fapt goluri
niciodată umplute cu realitate
gânduri păsări visele păsări toate
vin deasupra ta injectează prezentul
aspiră viitorul

până la urmă rămâne autosugestia
unei eliberări prin zborul lor măsurat
atât cât umbra te ţine treaz
privindu-i modulaţiile -
sinuoasele înclinări de încredere
plecări aproape întoarceri până când
ţâşnesc măsurat din ziduri
cuvinte

mişcare şi statică
sculptură şi gestica pietrelor
adâncite în propria-ţi carne
în propriul gând
le trăieşti deopotrivă
moartea şi viaţa

piatra cu păsări nu te învaţă tăcerea
trăirea ei adâncă da

ca o lacrimă clipa roade pământul
dintre ziduri

Anne Marie Bejliu, 12 iunie 2015