unde să mai arunci aşchiile

vernisaj pe clapele pianului bătrân
sunetul râde imaginea-i vie în închipuirea daltei
care schimbă secţiune cu secţiune
felia de piatră

viaţa îşi aruncă hainele indecent
totul se metaforizează în dialogul incitant
dintre instrumente

concert învelit în clasic
modern pur sânge într-o frază
a prezentului perpetuu

unde să mai arunci aşchiile
ecologicul te strânge de gât rupând vegetalele
cu tot cu rădăcinile cuvintelor de împăcare

la umbra unui cuţit
felia de bucurie se întâmplă

în tăcere acum regizorul schimbă discul

la finele vernisajului cineva aruncă o chitară
peste rădăcinile smulse

se găteşte estetic încă un tablou
care mimează lacrima sferei statice

artistul se retrage pianul se retrage
golul rămâne oricum
ca o gazdă primitoare a nimicului

Anne Marie Bejliu, 17 iunie 2015

sursa imaginii:
http://celticcrow.deviantart.com/…/Cubist-Piano-III-83714968