sub gluga de piatră

povestea se stinge încet
pe urechea cumpenei unei fântâni
din care niciodată nu am băut 
cu setea de lumină
nepătrunsă de moarte

mă răzbeşte foamea de adânc
atunci când din mine răsar pietrele
sar static în pumnul de foc
al sensurilor nevăzute

numai atunci rostirile devin
pete de culoare
printre petalele gândurilor negândite

mă răzvrătesc a doua oară
pe fila cântecului tău
declamativ tac iubindu-te

într-o lacrimă plescăie verbul
însetat şi flămând
aşteaptă pasul dintâi pe care
nicicând nu-l voi face spre tine
simplă umbră
a propriilor patimi fără adăpost
sub gluga de piatră
a iubirii tale

Anne Marie Bejliu, 22 iunie 2015