furculițe de aluminiu

am găsit fosila viitorului
suspendată între amintiri
și ultimul pas executat minuțios 
de roboții veacului de acum

pe fiecare margine de drum
câte unul ridica ștafeta o privea gânditor
apoi omul le împărțea la fiecare
câte o lingură de mămăligă

ei alegeau furculița de aluminiu
pentru o mai bună digestie în dieta aleasă
de cei care țineau cu pumnii zdreliți
de prostie puterea

un singur copil se mai juca într-o cutie
de carton cu sinele încercând
să ridice o nucă la marginea ei pentru
a o rostogoli mai târziu printre cuvinte

uneori poetul văd că îi lasă un vers
este deliciul puștiului înainte de somn
pentru că
din toate jucăriile dăruite de
oamenii acestui veac el preferă
nuca și rostogolirea ei aiurită
printre metaforele nenăscute
sau născute undeva între el
și roboții care mănâncă mămăligă
cu furculițe de aluminiu

Anne Marie Bejliu, 11 aprilie 2016