reînnoire

zi de zi mă reînnoiesc apoi mă răzvrătesc
aparența aceasta mă ucide clipă de clipă
cred că o celulă scapără către celelalte cuvinte
pe care creierul le obosește
până la așternerea unui cuvânt pe care
nimeni nu-l vede nici eu
îl rostesc iar când încep să aud ceva îl tac în mine
coborând pentru a-i privi frumusețea
cândva voi reuși să-l scriu întreg
pentru a putea urca iar cu îndrăzneală
până la tălpile lui din marmura din care
voi putea țâșni femeie
deocamdată totul se usucă
pe sfoara așteptărilor niciodată amânate
nepomenite prin pietrele lăsate
să cadă uneori haotic după despăduriri masive

Anne Marie Bejliu, 9 aprilie 2016