roată pătrată

roată roată rotește-te încă o dată
oprește-te rotește-te lasă dinții să prindă aerul
sărutul tău îmi face bine aer
sunt roată pătrată fără rost modelată și țip
țip în gol ca un copil isterizat de adulți
prea mulți pleacă mereu prea devreme
și râd râd ca prostul în parcul de distracții
secțiunea este a roții uriașe
mecanismul meu mă înnebunește
arunc din mine hainele murdărite de maturitate
redevin
copilul în care roata râde și scârțâie neîncetat
îl sperie împrăștie adună distrează copleșește
adună readună distruge reface crește
și totul e un joc a fost și rămâne un joc
în care eu însămi sunt jocul și jucăria în care
altă jucărie privește
roata dințată pătrată plină sau goală
de leagăne statice
patrupede cu ochi de foc umblă pe pământ
coșmarul pornește în fiecare dimineață roata
roată pătrată oprește-te rotește-te. stop.

Anne Marie Bejliu, 18 aprilie 2016