un radical și o lămâie - soluția -

ce știu eu cine sunt
și dacă am vreun dubiu când ating 
marginile propriei existențe
cu un deget care se prelungește infinit
căutându-mă în propria-mi aură
las să cadă peste toate și tot
cuvântul acela pe care cu greu îl rostesc
prefer să-l trăiesc
mereu căutându-mă undeva
între mine și sinele
uneori somnoros alteori prea treaz
încât durerile de cap nu mai trec
și toți îmi traduc aceste stări
ca o migrenă sau mai multe
aproape epilepsie stare din care
mă trezesc râzând tâmp
negăsindu-mă
doar atingându-mi conturul capului
în căutarea unui gând

ce mai știu eu despre cine sunt
dacă prin mine trec toate cele energii
în care regăsesc numai crezând
mâna Domnului

și atunci
încetez să mă mai întreb
și tot atunci
încetez să mă mai plâng
de răspunsuri iluzive

și atunci tac
și caut liniștea între mine și sinele
uneori adormit alteori înțepenit
într-un pumn de priviri abstracte asupra
tuturor acelor lucruri
în care tot mai greu nu mă regăsesc

despre ceea ce voi fi
nu gândesc decât atât cât ține
umbra prezentului

știu că sunt un copac și acel copac
când își privește umbra
își vede geamănul fremătând odată cu el

când soarele se satură de noi
pleacă

el, copacul,
devine mai sigur pe el

geamănul dispare
freamătul acum este unic...

în fapt
ce nu știu este dacă freamătul
se împarte mereu la doi
sau se înmulțește

cineva mi-a dat o soluție
un radical și o lămâie

Anne Marie Bejliu, 18 aprilie 2016