absorbi şi eşti absorbit de verticalitatea unui copac

să simţi cum curge prin tine
verticalitatea unui brad bătrân
să te aşezi în poziţia fătului
pe covorul de frunze
de la rădăcina lui
după ce l-ai îmbrăţişat şi
i-ai sărutat scoarţa
mulţumindu-i

iată bucuria bucuriilor
dincolo de clipa aceea în care
mamă fiind
simţi pentru prima oară
cum colostrul ţâşneşte
spre buzele
înfometate şi însetate
ale puiului tău

devii pe rând mamă şi puiul
abia intrat în viaţă
lăsând acei paşi nevăzuţi să-ţi umple fiinţa
------------
ca un vis nedefinit
verticalitatea copacilor
mă umple şi acum gândindu-i

Anne Marie Bejliu, 21 iulie 2016