precupeaţa nimicului

încă un vis! încă un vis!
strigă sângele
oxigen! oxigen!
strigă orgoliul măsurând bătăile inimii
când
clovnul mişcărilor păcăleşte trupul
cu încă o ameţeală
peste toate ropotul de aplauze se întinde
ca un burete prea moale
întins până la rupere
alege o formă oarecare
dispare sub mucegai
răsuflă uşurat
izbuc de gânduri prăvălesc porţile
stagnarea pleacă legănându-şi şoldurile
ca o precupeaţă a nimicului

Anne Marie Bejliu, 29 iulie 2016