casă de iarbă

cu tălpi de argint
visu-i departe
în cer zburdă vesel

cu glasuri de viaţă
vă aştept şi acum
flăcăii mei sinceri
cu plete de iarnă

şi-n iarnă rămân
visându-vă vii
cum creşteţi mai mult
şi mai mult printre ceruri

departe v-a luat
Dumnezeu şi acum
casa vă strigă
inima cere

voi nu vă întoarceţi
decât mângâiere
simt braţele voastre
pe umeri plăcere

nu mai sunt singură
o clipă şi-apoi
câtă căldură ar fi
tot gerul rămâne

să-mi umple cupa
în care voi doi
tălpi de iarbă rămâneţi

rouă...înviere...

Anne Marie Bejliu, 9 iulie 2016

https://in.pinterest.com/pin/306174474638900851/

                                          popinstagram.com