gând suspendat de pleoapa cuvântului
ca orice clipă veselă
sau ca o mască a răsucirii nevoilor
lemnul icoanei cântă
ca orice clipă veselă
sau ca o mască a răsucirii nevoilor
lemnul icoanei cântă
te duci lumânare cuminte în faţa ei
şi arzi
în întunericul sălilor mari
nu te mai pierzi
te risipeşti
adunându-te într-un singur cuvânt
şi arzi
în întunericul sălilor mari
nu te mai pierzi
te risipeşti
adunându-te într-un singur cuvânt
răzbate ora
veşmintele îngerului
iar aripile
învelesc şi ele piatra din mâna ta
prinde glas
veşmintele îngerului
iar aripile
învelesc şi ele piatra din mâna ta
prinde glas
tu alegi tăcerea
ca un mim care a ordonat replicile ei
odată cu
gesturile liniile punctele
arcele de gânduri
ca un mim care a ordonat replicile ei
odată cu
gesturile liniile punctele
arcele de gânduri
am scăpat de reflectoare
câtă bucurie
într-o scenografie aproape
de absurd!
exclamă el
mimul cuvântului dintâi
câtă bucurie
într-o scenografie aproape
de absurd!
exclamă el
mimul cuvântului dintâi
în el cade totul la final
şi el
şi el
Anne Marie Bejliu, 10 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu