râd ceasurile păsărilor

în plin zbor
râd ochii celulelor
încă închise
risipind
sufletele condamnaţilor
la viaţă la moarte
la tot ceea ce poate cuprinde
nebunia omenească

iar tu
te aşezi în genunchi cu vasul
plin de vospea priveşti îndelung
câmpul
- sunt flori multe flori -
cenuşiul lui absurd

după un prag de tăcere mintea
îţi adoarme liniştită
mâna tremură

cu pensula cea mai fină
schimbi totul tocmai când soarele
răsare deasupră-ţi

sau poate tocmai de aceea
răsare
pentru că tu
colorezi florile lui
înainte cenuşii
acum vii

Anne Marie Bejliu, 10 iulie 2016