sâmbătă, 2 iulie 2016

cât salt

cât salt pe scara
creaţiei
adoarme obosit
în gara aşteptărilor
iese un capăt de lume
apoi celălalt
dispare între a fi şi a nu fi
pe scările dorului
omului
oul Domnului nu mai crapă
uită viaţa
cât salt Doamne
în Creaţia Ta
se trezeşte brusc
aruncă în noi
crucile
dispare într-o literă
sau într-o întrebare
o viaţă întreagă
încercăm
să nu ne expulzăm
apoi reuşim
şi toată lumea
aprinde candele
chiar şi Tu acolo în cer
aprinzi cu noi prin noi
ultima lumânare
priveşti dansul flăcării
şi spui în barbă:
nici el nu a trăit
Anne Marie Bejliu, 30 iunie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu