Probabil că voi fi luată de proastă. Probabil că sunt. Eu zic că sunt numai naivă, sau poate crescută într-o familie de oameni peste maxim de echilibraţi, cu bun simţ. Chiar dacă am în familie un frate bolnav cronic, cine ajunge să îl cunoască se cruceşte de cât de plin de bun simţ este, de calm, de dornic să ajute şi el atât cât poate pe cei din jur, comunicativ. inteligent, cu o memorie deosebită. Dornic să facă bine.
Voi citi mai multe despre demenţă, despre maniaco-depresivi, deşi sunt convinsă că paleta manifestărilor în aceste cazuri este infinită şi mulţi nu se tratează corespunzător din păcate.
Prea mult mă lovesc de asemenea cazuri. Problema este că la început ştiu să te păcălească foarte elaborat, cu o mască sau mai multe înglobate în cea a omului rafinat, blând etc etc
Da. Mă împac cu prostia mea şi trec la studiu intens şi de prin cărţi, dar mai ales pe viu.
La un moment dat poate voi reuşi să recunosc de la primele semne tulburarea reală care-i defineşte pe fiecare dintre cei care se apropie de mine sub vreo formă sau alta.
Promit să nu mă mai sperii :))
E o vorbă hazlie: Las' că mă fac eu mare!
Şi încă una.
Oricine poate termina "cu prostiile" fără a vorbi birjăreşte, umilind, jignind pe cel cu care a comunicat ani de-a rândul şi l-a ajutat cât i s-a cerut şi cât a putut. sigur iese mult mai câştigat în faţa Domnului. bunul simţ sigur nu doare.
Am trecut de mai multe ori prin gurile pline de porcării ale unor persoane şi de sex feminin şi de sex masculin. Unii doar se lăudau că au carte, alţii învăţau pe alţii mai tineri cum să se comporte ca oameni şi cum să abordeze problemele vieţii, având carte gârlă şi o experienţă de viaţă pot spune copleşitoare. Totuşi ceva scârţâia la mansardă. Am crezut că e doar o părere, că este răutatea oamenilor din jurul lor, totuşi în timp atitudinea lor s-a degradat tot mai mult şi-am ajuns să înţeleg pe propria-mi piele ce înseamnă şi alte forme de boli psihice şi cum te pot afecta prin intermediul celor deja afectaţi. regret afecţiunile lor, dar am dreptul din plin să mă protejez. În faţa lui Dumnezeu sunt datoare în primul rând sufletului, inimii, trupului, spiritului meu, fără a catwgorisi asta ca fiind egoism pentru că cine o face îşi trage una în cap singur cu tigaia sau cu polonicul.
Bun. Nu prea bun de fapt pentru că...
De asta de acum prima persoană care mă jigneşte fără a avea motive realiste va primi tot ce am acumulat în timp de la toţi sub forma unor cuvinte înşirate cu ghilimele, pentru că sunt citate, nu-mi aparţin. Sau poate că nu mă voi coborî la nivelul inexistent aproape al bunului lor simţ.
Nu contează vârsta, gradul, vechimea lor în profesie, calitatea depozitului informaţional. Când omul vrea să fie nesimţit, este cu carul, fără a face rabat de la nici un procent de care este capabil să-l acopere.
Cine este bolnav psihic, mai mult sau mai puţin grav, să se trateze corect, apoi să vină în comunicarea cu ceilalţi oameni, respectiv cu mine. Dacă-şi recunosc boala şi doresc să-i ajut, să-i sprijin în vreun fel, de acord, dar altfel să se ţină departe. Nu mai am răbdare să îndur umilinţa de la oameni, mă umileşte viaţa oricum.
Le consider citate pentru că respect "valoarea" şi proprietatea "intelectuală" a tuturor.
Sănătate şi drum bun tuturor. Şi celor care birjăresc şi celor care ştiu să-şi acceseze bunul simţ în toate situaţiile. Nimeni nu este perfect indiferent de profesie, informaţiile acumulate în ani de zile, indiferent de vârstă. Străchini sunt destule şi oamenilor le place tare mult să calce în ele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu