femeie, tu

femeie,
tu ai înghiţit caverne
de cuvinte
el lasă-n sine
toamnele să crească
şi printre veri
adună ploi nevinovate
le strânge-n saci
grămezi de oase
iubiri strigate
nestrigate-n ceruri

femeie,
l-ai privit de-atâtea ori
atentă nevăzându-l
cum printre rugăciuni
ascunde răul
- un râu de lavă
care izbucneşte-odată
dincolo de vad
de malurile-ncinse
când ura-i pentru tine-i
fală
în faţa negândirii sale

îşi poartă vina
ca pe-o amintire
el crede că în asta
e cinstire
de om de animal
de floare

şi scrie în neştire
scrie
tu-i simţi minciuna
acră

femeie,
ai scăpat
el este-o amintire
el nu ştie
că toate îşi găsesc
o poartă vie
deschisă larg prin care
odată i se vor răsturna
în sine

Anne Marie Bejliu, 11 iulie 2016

http://www.musee-rodin.fr/en/collections/sculptures/danaid