tată tată tu mai plângi? eu mai cânt?

umbrela de roade
se-adună încet
când spiţele
cad pe pământ

ca o cruce
prind braţele strâns
te caut
alerg să te întorc
iar acasă...
--------------
pocnesc lemne-n scaune
şi-n mesele reci
golul golit de minciună apasă

orgolii se sting
cânt. tu atingi ceru-ntreg
şi aripi primeşti zbori
printre cele cereşti

departe îmi eşti aproape îţi sunt
când totul devine secetosul pământ

totuşi aud
totuşi cresc
totu-i gând

mă trezesc iar adorm
îngeri rostesc numele tău
tată blând tată sfânt

prin dor sunt liberă
Doamne-n cuvânt

mi-e dor să te strig
mi-e dor să îmi cânţi
mi-e dor să fiu copilă prin vânt

pasul tău să-l cuprind
să-l sărut

tălpile goale să le prind
într-un punct

să te-opresc
să te las să ridici trup nătâng?

tată tată tu mai plângi? eu mai cânt?

câte sunete oare mai curg
spre pământ

inima bate
gând culegând

mi-e dor de tine
tată blând tată sfânt

Anne Marie Bejliu, 29 iulie 2016