atunci ştiu că vei lăsa înălţarea

uneori mă agăţ de textura filelor cărţii
alteori rămân aninată de litere
de cele mai multe ori devin eu însămi cartea
şi mă anin de mine însămi
căutându-mă
printre puncte fibre de lemn
din crucea asta densă în care mă aflu şi merg
fărâmele eului lucesc straniu
le las acolo să înveţe zborul când
voi cere iar dreptul la plecare spre niciunde
oricum spre mine însămi
spre Tine Doamne
încă nu Te cunosc
Te voi cunoaşte
şi abia atunci ştiu
că vei lăsa înălţarea să-mi fie cale vie
să-i înţeleg esenţa

Anne Marie Bejliu, 16 iulie 2016

Nino Orlandi