gândim regândim totul

etichetăm tot și toate cele
apoi dorim intens
să ne cunoaștem
la grămadă
spun că am uitat ființa
într-un colț stingher în care
șarpele alb
prietenul casei
ne înfășoară sufletele cu migală
reînvățându-ne tăcut
verbul a fi
a fi noi înșine nicicând totul
de la început noi și atât
mai târziu
când ne vom fi văzut umbrele
și vom fi învățat
să le cernem esențele
ne va lămuri cum și de ce
uneori
amestecul din mojarul alchimic
ne blochează în a nu fi
altceva altcineva
decât noi. noi înșine

Anne Marie Bejliu, 20 iunie 2016