mă încearcă un poem

și atunci
îi împachetez culorile în cuvintele
răsăritului
și-l las să se nască liber

peste toate frământările
simt cum
el plutește ca o palmă deschisă
înțelesului
când îngemănat cu neînțelesul
mă înfășoară discret
în velințele pline de sunet
ale întrebărilor

atunci îmi ridic umbra
în plină caniculă
îi adun brațele
care-mi sunt și mie
prelungiri uneori inutile
cuvintelor nenăscute
și o las să curgă prin mine
spre mine mereu
pentru a mă înțelege
măcar puțin
înainte de ploi

peste tot și toate
mă încearcă Dumnezeu

Anne Marie Bejliu, 20 iunie 2016